ioanagabi

Vai mie, ca in negrija si in nepasare, si in socoteli rusinoase am cheltuit vremea care mi s-a dat pentru pocainta. Vai mie, ca fiind nesimtitor nu ma ingrijesc si ma raspandesc, ca si cum nu as avea nicicum rautati si ca si cum nu ar judecata si rasplatire. Vai mie, ca am pacatuit mai mult decat se poate omeneste, toata faradelegea am lucrat, toata desfranaraea am savarsit si nu am eu pocainta adevarata. Vino-ti in sine suflete al meu, aduti aminte de grelele poveri ale faradelegilor, pe care le porti si nu le vezi de nenumaratele multimi ale pacatelor ce ti-ai invistierit. Plangi cu lacrimi amare, pana ai vreme, mai inainte de a veni porunca cea infricosatoare, mai inainte de a trece vremea pocaintei, mai inainte de a fi noi inchisi in intunericul cel mai dinafara, unde nu este pocainta, nici lacrimile nu folosesc la ceva.

Vai mie, cand oare voi izbucni in ataea lacrimi, ca sa mantuiasca ca apa Botezului, care la Judecata mi se va cere, fiindca pe Botezul cel dintai l-am murdarit si l-am netrebnicit. Iar eu asa fiind dator si de constiinta mea pururea invinuindu-ma, nu numai ca nu am inima curata si smerenie, ci si peste oameni ma inalt de mandrie.

Vai mie cum mi se va parea cand vor sta de fata inaintea mea pacatele mele, care si cate s-a facut de catre mine, pana la cuvantul desert si cugetele rele si aducerile aminte murdare? Atunci, rusinandu-se constiinta gura se va inchide si, clocotind inima, mintea se va intuneca, iar fata mea se va schimba.

Vai mie, ce fel imi va parea ceasul cand ma voi vedea inegrit, gol si foarte intristat pentru bucuria vremelnica de placerile trupului stricacios si trimis in flacarile gheenei? Iar in focul acela nestins si intunecat, cine va stinge in veci flacara mea? Sau cine vre-odata va lumina intunericul meu? Caci nu este sfarsit in aceasta sau in mine alta moarte.

Share on Facebook

Nu am adus intamplator aceste doua cantece . Sunt expresia suferintei mele .

Share on Facebook

Pacatuit-am, Doamne , pacatuit-am si cunosc faradelegile mele; nu sunt vrednic sa caut la inaltimea cerului, fiind garbovit de multimea faradelegilor mele; ca Tu cunosti Preainalte Imparate, ca nemasurat este numarul faptelor mele celor neligiuite si nu omeneste m-am purtat si dincolo de iertare sunt greselile mele; ca nu sunt vrednic eu murdarul, nici lumina soarelui acesta a o privi, nici a ma Impartasi cu cinstitele Tale Taine, pentru ca toata faradelegea curvia, preacurvia, amestecarea de sange, sodomia, malahia, uciderea, nedreptatea, lacomia, pizma, betia, neoranduiala si desfranarea, si orice alta pierdere de mahnire si necuviinta am savarsit.
…Deci pe care sa le pun inceput marturisirii mele, de copil si pana acum in desfranare cheltuindu-mi viata? Si pe care lasare de pacat sa indraznesc a o cere mai intai, dupa ce pentru pacate in cunostinta cu neiertare am lucrat? … Iara Tu, cu nemarginitele Tale indurari, trecand cu vederea faradelegile mele, adesea mai adus la pocainta spre a ma
curati si de-atatea ori s-a unplut ticalosul meu suflet de dulceata dragostei si a harului Tau. Dar eu, nefericitul, m-am facut intarator, rau pretuind darurile harului Tau, mai rele decat cele dintai pacatuind. De care iertare deci sunt vrednic eu, nefericitul?

Share on Facebook

PAISIE AGHIORITUL

Patimile sunt inradacinate adanc in sufletul nostru, dar gandul evlavios, gandul bun, ne ajuta sa nu fim robiti de el. Atunci cand omul cultiva numai ganduri bune si isi intareste o stare buna ,  patimile inceteaza sa mai lucreze, de parca nu ar mai exista. Adica gandul evlavios nu dezradacineaza patimile, ci le razboieste, putand chiar sa le rapuna.

Un gand bun are aceeasi putere cu o pirveghere de multe ceasuri.
Incercati sa plantati voi ganduri bune mai inainte de a planta diavolul ganduri rele, pentru ca inima sa vi sa faca gradina de flori si rugaciunea sa va fie insotita de mireasma duhovniceasca a inimii voastre.

Cand iti vine de pilda o treaba pe care trebuie sa o faci maine, sa-i spui gandului: ” Treaba aceasta nu este pentru astazi; ma voi gandi maine la ea” De asemenea cand trebuie sa hotarasti intr-o problema, nu te chinui cu gandul sa afli ceea ce este mai bun si sa amani mereu. Alege ceva si mergi inainte. Lasa dupa aceea pe Dumnezeu sa se ingrijeasca de celelalte. Sa faci ceea ce poti cu marime de suflet, sa te misti simplu si cu multa incredere in Dumnezeu. Atunci cand ii incredintam lui Dumnezeu viitorul si nadejdile noastre, Il obligam intr-un anume fel sa ne ajute

Share on Facebook

[ caption id="" align="aligncenter" width="250" caption="Parintele Porfirie"][/caption]

Sa fii simplu, cuminte, cumpatat, atent la tine insuti. Sa-L simti pe Domnul mereu langa tine. El te va invata cum si cand sa vorbesti si cand sa taci.

-Sa te straduiesti sa devii mai bun

-Ce sa fac, Bunicutule, ca sa fiu mai bun?

Sa te rogi cu mintea permanent. Sa-L iubesti pe Hristos, sa-i iubesti pe oameni, sa nu vorbesti despre altii, sa mergi regulat la biserica, sa citesti Evanghelia, ca sa te lumineze Domnul.

Sa spui mereu adevarul

Pe toate sa le faci linistit

Sate rogi ca sa devii mai bun

Sa fii bun, ascultator, rabdator, san u te mahnesti, san u fii prea sensibil, sa nu

stai inchis inauntru, ci sa iesi in mijlocul naturii

Share on Facebook

Vezi mai multe imagini din Blog

Parintele Porfirie nu accepta indeletnicirea cu cele negative, ci le voia pe toate pozitive si luminoase. Ne spunea:

-         Cand te afli intr-o incapere intunecoasa, dai din maini si incerci, astfel, sa alungi intunericul. Dar nu-l vei alunga. Fiindca doar daca deschizi fereastra , numai atunci va intra lumina  si va disparea intunericul. Sa cercetam asadar , Sfanta scriptura, Vietile Sfintilor, Sfintii Parinti – aceasta este lumina ce va izgoni intunericul.

-         Sa nu incerci sa scoti afara relele pe care le ai in interior, ci mai bine deschide usa sufletului, ca sa intre Lumina, care este hristos, si, atunci, toate intunecimile din tine vor disparea

Share on Facebook

Mi-aduc aminte de pacat

Mereu mi-aduc aminte:

Ca legea Ta eu am calcat

Sunt pacatos… sunt vinovat ,

Mi-aduc aminte de pacat

Si-n lacrimi gem , Parinte …

De-atatea ori m-am razvratit

Pacatului doar prada,

Ca un nebun eu Te-am hulit,

Din casa Ta eu am fugit,

De atatea ori m-am razvratit

Si focul sta sa cada….

Mi-aduc aminte si suspin

Pacatul ma-nfioara;

De rani mi-i trupul astazi plin

Si ca talharul Doamne vin,

Mi-aduc aminte si suspin

Azi vad ce-am fost…azi vad ce sunt

Sarac si praf si fum:

Cenusa -s anii mei si vant…

De mine Doamne ma-nspaimant

Cand totu-i praf,

Cand totu-i scrum,

Nevrednic mila ta o cer,

Indura_te ca pier…

C-tin Goran

Share on Facebook

Oare cati dintre noi pot intelege libertatea morala in adevaratul sens al cuvantului. Nu e asa putin ciudat ca fiind fiinte spirituale refuzam sa traim in libertate si ne place robia? Pentru a fi liberi ar trebui sa ne asiguram curatenia sufletului si independenta fata de patimi. 

Darul libertatii, spune parintele Ilarion Felea in Duhul adevarului, este cel mai sublim dar, cel mai compatibil cu demnitatea de om, de faptura spiritual corporala si etica menita  sa stapaneasca pamantul. Insa pe de alta parte tot in darul libertatii se intampla caderea oamenilor si a ingerilor. Omul este creat liber , este autorul faptelor sale, este croitorul destinului sau si in acelasi timp este responsabil pentru ceea ce face cu viata lui. Adam si Eva puteau sa nu pacatuiasca, erau liberi, insa au facut-o. De aici putem trage concluzia ca “abuzul de libertate naste raul si suferinta, ca raul este pacatul si pacatul este abuzul de liberate”.

Acelasi parinte spune: fara indoiala libertatea  nu este numai originea raului ci si a binelui. Fara libertate nu este nici bine nici rau. Fara libertate nu este nici initiativa , nici raspundere , nici bucuria de crea nici placerea de a lucra. fara libertate viata omului  ar fi numai munca , truda de sclav si osteneala fara multumire.  Asadar binele si raul stau in puterea creatoare a spiritului liber

Sa ne rugam Mantuitorului pentru libertatea noastra si asa prin jertfa Sa suprema sa ne daruiasca curatenia si independenta fata de patimi. Asa sa ne ajute Dumnezeu! Amin!

Un articol inspirat din ” Duhul Adevarului de Parintele Ilarion Felea.

Share on Facebook

Cei doi frati, Petru si Andrei, sunt cei dintai chemati de Iisus ca sa devina ucenicii Sai.Ei lasa totul si ii urmeaza Lui. Intr-o zi, pe neasteptate, viata lor se schimba: din pescari care aduna pesti din mare ei devin ucenici a lui Hristos care aduna din marea lumii acesteia oameni pentru Imparatia Cerurilor!

Sfantul Andrei ne arata cat de simpla si in acelasi timp cat de puternica este chemarea lui Hristos, dar si cat de prompt este raspunsul la aceasta chemare sfanta. Sfantul Andrei urmeaza lui Hristos fara conditii si fara intarziere, fara calcul si fara dorinta de castig, ci doar pentru ca a simtit in chenarea lui Iisus pe insusi Cuvantul Vietii.
Sfantul Apostol Andrei a fost toata viata luminat de chemarea lui Hristos. De aceea el a marturisit pe Iisus prin cuvant si fapta, chiar si cu pretul vietii sale.
Aducem lauda lui Hristos care pururea lucreaza prin sfintii si, atunci cand sunt vii pe pamant , sau cand se afla in ceruri. Cu adevarat vii intre oameni se afla numai sfintii! In ei este prezent si lucrator Duhul Sfant, Domnul de viata facatorul!
Sfintii, care si-au sfintit trupul lor in timpul vietii pamantesti, lucreaza din ceruri prin sfintele lor moaste , si fac minuni, aratand putera si iubirea lui Dumnezeu pentru om. De aceea vazand cum sfintii aduna intru bucurie in jurul lor generatii si popoare diferite, de-alungul anilor, sa zicem impreuna cu psalmistul: “MInunat este Dumnezeu intru sfintii Sai! “
Ne rugam sfantului Andrei “ sa intareasca credinta ortodoxa apostolica azi, sa ne daruiasca putere sa raspundem si noi azi chemarii lui Hristos, cu bucurie si dragoste, asa cum a facut-o el in vremea sa!
Sursa
I.p.s DANIEL
Mitropolitul Moldovei si Bucovinei in octombrie 1966 la Iasi

- Colind
Asculta mai multe audio Diverse

Share on Facebook

Sarbatorind pe cel dintai chemat la apostolie, romanii de pretutindeni rostesc cu cuget curat numele intaiului lor parinte sufletesc care i-a nascut la viata cea intru Hristos-ANDREI
 

Dupa cum ne marturisesc scrierile sfinte, Andrei, era inclinat spre rugaciune si cugetare, simtea chemarea spre patrunderea si intelegerea tainelor lui Dumnezeu. In felul acesta se apropie de Sfantul Ioan Botezatorul , la pustiul Iordanului, si, desi era foarte tanar, devine ucenicul acestuia.

Pe cand Iisus venea la Iordan spre a fi botezat de ultimul mare profet al Vechiului Testament, Andrei l-a auzit pe Inaintemergator exclamand: “Iata Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatele lumii”! ( Ioan 1.29 ).  Cunoscator al profetiilor mesianice, dar mai ales nutrind o dorinta fierbinte si o curiozitate specific tinereasca, incurajat de cuvintele Sfantului Ioan Botezatorul si cu dragoste in suflet pentru cel botezat, Andrei se

apropie si-L intreaba pe Iisus: “ Unde locuiesti?!, “Vino si vezi! “ (Ioan 1.39 ) i-a zis Mesia. Si s-au dus impreuna.

Din acel moment Andrei era nelipsit de Mantuitorul, fiind martor la alegerea celorlalti apostoli. Niciodata nu s-a indoit in credinta. A raspandit  Evanghelia lui Hristos  in Asia, Pontul Euxin, sudul Dunarii si Ahia.

Pe la anul 50, Sfantul Apostol Andrei era prezent la sinodul apostolic dupa care incepea o a doua calaorie misionara. In drumul sau a fost prin de persecutorii crestinilor, a fost batut cu bice de la cai, dezbracat in frig si pironit pe  o cruce de tei in forma de X.

Moastele si Crucea Sfantului Andrei se gasesc in catedrala din Patras. Prin atingerea de Sfintele sale moaste , toti cei cu credinta curate si adevarata au primit tamaduiri si mangaieri de-a lungul veacurilor.

(Preot Lector Universitar Nechita Runcan )

Share on Facebook

Cine vrea sa fie auzit de dumnezeu in rugaciunile sale, acela va trebui sa-L asculte pe Dumnezeu in poruncile Sale.
Primeste-l pe Datatorul de Lege- Dumnezeu- si El te va primi pe tine, cel ce te rogi Lui.( Sfantul Nil Sinaitul )

Dumnezeu este mare in sine insusi, Dumnezeu este mare in lucrurile Sale. In Sine insusi Dumnzeu este Fiinta infinita, Perfectiune fara margine. Vesnicie fara sfarsit, Frumusete fara amestecare, Dumnezeu ne este inaccesibil. “ El locuieste, zice apostolul , in lumina neapropiata “.
“Nimeni nu l-a vazut pe Dumnezeu, nici nu poate sa-L vada”. Si “Nimeni nu cunoaste pe Dumnezeu decat Fiul”
– Insa acest Dumnezeu, atat de mare, atat de inaccesibil in El insusi, a socotit demn sa ni se arate noua sub valul lucrurilor create, si daca maretia lui cea intima ne scapa, maretia pe care o imbraca lucrurile sale ni-l fac cunoscut in mod minunat.
Dumnezeu este mare. Dumnezeu este atat de infinit, de inalt mai presus decat orice inteligenta create pe care niciodata, nici in cer nici pe pamant, nici un altul decat Dumnezeu nu o va putea patrunde in mod adecvat acea Esenta divina.
Dumnezeu atunci ne va ramane complet necunoscut? Viata Sa intima ne va fi un mister inaccesibil?
NU. Fara sa ne dea de la sine insusi o cunoastere adecvata, Dumnezeu a socotit demn ca sa ne descopere taina vietii Sale interioare. Nici o fiinta creata nu va cuprinde complet pe Dumnezeu.
( Sfantul Ioan Gura de Aur, Bogatiile oratorice, maretia lui Dumnezeu )

In timpul noptii, laude Domnului,
De la cei ce-n glas se inalta,
Iar Domnului Mantuitorului,
Slava Treimii si-a noastra speranta.

Pe Tatal si Hristos sa ii rugam,
Pe Sfantul Duh al Tatalui,
Deplina biruinta sa cantam,
Sa fim invingator dusmanului.

Sfantul Ambrozie al Milanului, Imn de dimineata

Share on Facebook

Este aceasta un indemn sau o porunca?
Raspundem: este o porunca si crestinul care calca porunca pacatuieste si este vrednic de osanda.
Citirea zilnica din sfanta Scriptura nu e numai treaba calugarilor sau a sectarilor. Fiecare familie trebuie sa aiba in casa sau pe masa sa Cuvantul lui Dumnezeu asezat in Sfanta Scriptura. Asa cum gospodarul se straduieste sa aiba zilnic pentru sine si ai sai bucata de paine sau de mamaliga pentru indestularea foamei celei trupesti tot sa crestinul crestin isi hraneste inima si sufletul cu painea cea din cer a Cuvantului lui Dumnezeu
Se poate implini aceasta porunca? Hotarat ca da! Spre acest scop avem carti din Sfanta Scriptura pentru citirea zilnica.
Asa sunt catismele psaltirei precum si partile din Sfanta Evanghelie si din Apostol.
Dintre toate cartile pe care le avem in graiul nostru romanesc psaltirea s-a tiparit pana in agust 1949 de 108 ori. Nici o alta carte nu a fost atat de citita si raspandita, se cuvine si trebuie sa continue si azi a fi una din cele mai gustate carti impreuna cu toate celelalte ce alcatuiesc Sfanta Scriptura.
Sfantul Ioan Gura de Aur in talmacirea sa la Evanghelia de la Matei spune ca o mare greseala este a crede ca citirea din sfanta Scriptura este buna numai pentru calugari .
Crestinii cei din lume au chiar mai mare trebuinta de aceasta. Caci cei ce sunt in vartejul luptei, zilnic sunt raniti si zilnic au nevoie sa-si lecuiasca ranile. A nu citi cartile care cuprind cuvantul lui Dumnezeu este un lucru neinchipuit de rau iar mai rea si mai pagubitoare este ca o asemenea citire este nefolositoare de prisos.
Iar cate s-au scris mai inainte, spre invatatura noastra s-au scris ca prin rabdare si mangaierea scripturilor nadejde sa avem. (Epistola catre romani, 15,4)
Daca Scripturile sfinte cu acest scop s-au scris, crestine citeste-le.

Share on Facebook

Batranul Porfirie zicea: ” Atunci cand Hristos vine sa umple toata casa inimii noastre, toate problemele, toate ratacirile, toate nelinistile dispar. Si pacatul, de asemenea, dispare. ”

Lupata spirituala trebuie dusa cu zel. Batranul Antim zicea: “Zelul si nepasarea sunt doua mijloace puternice. Unul ne uneste cu Dumnezeu si celalalt ne separa. Zelul este un fier incins, nepasarea este un fier rece: oricat de tare ar lovi fierul in fierul rece, nu poate face ceva din el, pe cand fierul incins este usor de modelat. ”

Cunoasterea de sine il face pe om intelept. Batranul Iosif zicea:
“Cunoasterea de sine il face om mult mai intelept decat alti oameni. El devine smerit si in acelasi timp primeste harul Sfantului Duh.”

La intrebarea dificila de ce oamenii nu devin sfinti ?, Batranul Filotei raspunde: ” Responsabilitatea ne revine noua insine. Intai proastei noastre dispozozitii apoi neglientei si lenei noastre, in al treilea rand slabei noastre iubiri de Dumnezeu sau lipsei ei, in al patrulea rand iubirii noastre fierbinti catre mamona, atasamentului fata de bunuri materiale si inclinatiei noastre catre lucruri josnice”

I.P.S Arhiepiscop ANDREI de Alba Iulia, Pledoarie pentru o viata morala curata

Share on Facebook

Ca sa te indrepti si sa devii crestin adevarat, om al lui Hristos , sa ai mereu inaintea ochilor tai duhovnicesti viata Sa, privind-o adesea si urmand exemplul Domnului tau. Daca inima ta, stricata fiind, se impotriveste sileste-o si convinge-o sa urmeze minunatele virtuti ale lui Hristos.
Adesea sa te privesti in oglinda, sa vezi de nu cumva esti murdar pe fata. Iar de vezi vreo murdarie degrab o spala . Oglinda a sufletului sa-ti fie viata fara de pacat a lui Hristos. Priveste-te adesea in ea ca sa vezi care este starea sufletului tau. . Vrea sufletul tau ceea ce vrea Hristos? Face sufletul tau ceea ce a facut Hristos pe cand se afla pe pamant? Tot ceea ce vezi in sufletul tau ca potrivnic vietii lui Hristos, ca pe o murdarie curata prin pocainta si zdrobirea inimii.
Hristos a dipretuit in lumea aceasta slava, cinstirile si bogatia, desi le putea avea pe toate, ca Domn a toate cate sunt. Oare nu cumva tu cauti a dobandi slava, cinstiri si bogatie in lumea acaeasta.
Hristos a trait in lume in deplina smerenie. Tu insa nu traiesti in egoism si lux?
Hristos este bun si milostiv. Nu cumva tu dusmanesti pe cineva tinand minte raul? Hristos nu invinuia cand era invinuit . Dar tu, nu cumva osandesti pe cel ce te-a osandit sau lucru si mai cumplit nu cumva il invinuiesti pe cel ce nu ti-a facut rau niciodata?

Te pot numi escroc, desfranat, hot si in alte feluri. Tu urmeaza lui Hristos. Hristos era bland celor ce vorbeau de rau. Oare nu cumva tu il vorbesti de rau pe cel ce te ocaraste. Hristos nu s-a razbunat pe nimeni nicodata, desi putea sa-I distruga pe toti vrajmasii Sai intr-o clipita.
Hristos toate le rabda. Insa tu, nu cumva cartesti si te razvratesti, cand te impresoara necazurile si tristetea?
Astfel sa compari mereu viata cu cea a lui Hristos. Si, asa cum privesti in oglinda, tot asa pune-ti inaintea sufletului oglinda vietii neprihanite a lui Hristos. Tot ce vezi potrivnic acesteia, straduieste-te sa indrepti si urmeaza pilda Sa.
Cel ce vrea sa traiasca in vesnicie impreuna cu El trebuie sa Il urmeze pe Hristos. Cel ce vrea sa se desfateze cu slava Sa , trebuie ca in aceasta viata sa se asemene lui Hristos. NU intamplator a spus Hristos: “Caci v-am dat pilda, ca precum v-am facut Eu voua, sa faceti si voi” (Ioan 13, 15) si “ cel care nu-si ia crucea si nu-mi urmeaza Mie nu este vrednic de Mine.” (Matei 10.38)

Cugeta bine la aceste cuvinte. Vei pricepe si te vei incredinta ca cel ce vrea sa se mantuiasca si sa intre in vesnica Imparatia Sa trebuie sa-I urmeze lui Hristos. Asculta ce a spus Domnul: “Oile mele asculta glasul meu, si Eu le cunosc si ele vin dupa Mine si Eu le dau viata vesnica” ( Ioan 10, 27-28).
Crestine cumplit de adevarat este acest cuvant. De vei cugeta tu insuti la cuvintele acestea alea lui Hristos, te vei incredinta ca sunt adevarate.
Iubite crestine trebuie sa mergi pe drumul cel drept, daca vrei sa ajungi la viata vesnica. Care este insa drumul drept? Acela in care ai ca pilda viata lui Hrisos. Vietuieste astfel si te vei mantui.
SFANTUL TIHON DIN ZADONSK , Trepte catre cer

Share on Facebook

Vai , ticaloase suflete, acestea intelegandu-le, pentru ce esti fara de grija? Pentru ce uiti ca un nesimtitor si inca mai pacatuiesti? Pentru ce cu amar nu te tanguiesti, fiind sub judecata, Pana, vreme este ca sa ti sa primeasca Lacrimile? Vai, ticaloase suflete, cat vei plange acolo Zilele si ceasurile PE de îngrijire în deşert le-ai cheltuit ? Căci, iata, ne-a spus Domnul Aceste putine zile de lupta si in fiecare zi ne biruim si netrebnici ne facem. Vai, ticaloase suflete, cat vei plange cu amar urland de durere , cand vei vedea ca se incununeaza CEI CE pana la sfarsit au suferit infranarea si stralucesc ca soarele si sunt adusi în Imparatie ce ramane de-a pururi, iar tu, pentru Lene, vei fi dus la durere si rusine.

Share on Facebook

Ineleg faptele mele eu, neferictul, si tremura sufletul meu. Vad nepasarea mea si tremura oasele mele. Vad lenea mea si inima mea se chinuieste. Vai mie, nefericitului, ma tem sa nu aud glasul acela infricasator: “nu va cunosc pe voi”. Sa nu aud hotararea aceea infricosatoare: “duceti-va de la Mine”. Sa nu fiu trecut in partea cea de-a stanga si in randul caprelor sa fiu asezat. Sa nu ma alunge cu sabia ingerul in gheena crud si nemilostiv. Sa nu fiu trimis in focul cel nestins cu cei ce si-au primit de aici bunatatile, iubitor de placeri fiind. Sa nu fiu osandit cu cei mandri, mandru fiind, in intunericul cel mai dinafara, unde sunt plangerea si scrasnirea dintilor. Nu in locul celor ce asteapta a capata, peste nadejde, sa dau de munci nemuritoare , unde cu desavarsire nu este picatura de apa sau alta oarecare slabire , ci intuneric si stramtorare, glasuri de tanguire si plangere nemangaiata, foc intunecos si nesfarsit si cu adevarat moarte fara de moarte.

DOXOLOGIE
Asculta mai multe audio Diverse

Share on Facebook

Vai mie, Doamne, ca adesea m-am bucurat de harul Tau, mi-ai daruit luminarea cunostintei, m-ai calauzit in caile vietii si alte foarte multe binefaceri mi-ai daruit.
Dar eu, ticalosul, pe toate acestea uitandu-le, m-am aratat nedrept fata de Binefacatorul, pacatuind mai rau ca inainte. Vai mie, Doamne, ca in judetul constiintei mele, fara vreun calau, pururea ma invinuiesc pe mine, atat cand aleg eu, nebunul, placeri si patimi in locul fricii si dragostei Tale, cat si cand ocarasc indraznirea inimii mele si cersesc harul Tau si ma vad jalnica priveliste sfintilor Tai ingeri.
Ci Tu, Doamne, ca un milostiv si rabdator al raului, indura-Te spre mine, cel ce sunt pomenitor de rau si nemilostiv, si ma milueste pe mine, cel nesimtitor si iubitor de sine-mi, Preaindurate, pe mine, cel ce m-am orbit cu placerile si cu patimile. Miluieste-ma pe mine, cel ce pe dinafara- smerit cugetator, iar cu sufletul- inalt cugetator. Miluieste-ma pe mine, cel ce din nepasare ramas inapoi cu infranarea si departe fiind de patrie. Miluieste-ma pe mine, cel dispretuitor si fatarnic, cel limbut si raspandit, mincinos , fur si lacom Miluieste-ma pe mine, cel nemilostiv si neidurat, ca nevrednic sunt de orice mila eu, nefericitul. Miluieste-ma pe mine, cel ce in pacate toata viata mea am cheltuit-o si mai presus decat tot omul am intaratat bunatatea Ta. Caci daca pana si la cuvant nefolositor si cugete murdare, si pana la viclene aduceri aminte sta inainte infricosatoare cercetare, ce aparare voi avea eu, miselul, pentru asemenea si atat de mari spurcari ale mele? De ce iertare sa ma invrednicesc, greutate de faradelegi zacand imprejurul meu si netanguindu-ma cu amar spre a ma pocai cum trebuie? Indura-Te, dar, spre mine, cel nemintos, si daruieste -mi, Datatorule de viata, pocainta si lacrimi neincetate, ca de aici sa ma plang pe mine si sa capat indurare, in ceasul acela infricasator fiind fara aparare.

Ceasul VI
Asculta mai multe audio Diverse

Share on Facebook

Iata Doamne, inaintea ochilor am negraita Ta indelunga rabdare si greselile cele nenumarate. Da-mi Stapane, umilinta si lacrimi ochilor mei, ca sa ma plang pe mine ziua si noaptea in toata viata mea, ca sa aflu mila cel ce sunt fara aparare , cand va tremura tot sufletul la sederea Ta de fata cea infricosatoare, cand se vor face descoperirea si aratarea celor in ascuns lucrate, cand, vadirea gandurilor si cercetarea aducerilor aminte si mustrarile constiintelor si pedepsele nemuritoare ale dispretuitorilor care ca mine au lepadat sfintele si mantuitoarele Tale porunci, cum oare ma voi afla eu pacatosul, in ceasul acela infricosator, cand te vei pogora Tu, Judecatorul, cu mania si cu urgia nesuferita?
Cand va tremura tot pamantul ca apa marii si muntii vor fi vazuti ca se topesc ca ceara de la fata focului, iar marea se va zbarli si se va micsora foarte de frica slavei Tale? Cum oare ma voi afla eu, pacatosul, cand ne vom infatisa fiecare rusinos, insufland privitorilor mila, plecat cu genunchii si mainile si dureros la certarea cu de-amanuntul a celor petrecute intre noi pana si a miscarilor mintii? Vai mie, cine oare nu se va invinui pe sine in infricosatul ceasul acela? Ca nu se va indrepta inainta Ta nimeni dintre cei vii. Nici ingerii nu sunt fara prihana inaintea maretiei Tale, caci si cei puternici puternic vor fi cercetati; si caruia s-a dat mult mult i se vacere. Si, pe cat cineva impartasit fiind de binefaceri a pacatuit, pe atata cu dreptate va suferi pedepse de la Tine Dreptule Judecator.

Share on Facebook

Partea 1
Vazand David Ieromonahul ca este inconjurat de lume si nu mai sunt liniste de rugăciune, temandu-se de Duhul Slăvei desarte, o luat Binecuvantare de la episcope si sa retras la Manastirea Sfantul Lavrentie.
Odata la trimis egumenul cu oarecare ascultare în orasul Siret. Acolo, inconjurandu-l credinciosii, un zabovit cuviosul O zi, neputand a se intoarce la timp la manastire. Atunci egumenul ia dat canon sa nu mai iasa o Vreme din Lavra. Deci smerindu-se Ieromonahul David, si-a implinit Bucurie cu Canonul, DAND Slava lui Dumnezeu pentru toate.
Simtindu-se chemat de Duhul Sfant la viata pustniceasca, o imbracat mai Intai marele si ingerescul chip schivniciei Al, schimbandu-si Numele din David în Daniil. Apoi tainuindu-se de lume, cu putin inainte de anul 1450, sa retras Singur in adancul codrilor pe valea paraului Secu, din judetul Neamt, unde mai tarziu o luat fiinta manstirea Sihăstria. Aici sa Nevoi 14 ani în aspre osteneli calugaresti. Dar, vazandu-se inconjurat de lume sa retras în nordul Moldovei , aproape de Sihăstria Putna .
Calauzit de Dumnezeu, si-a facut aici mai Intai o Coliba de lemn pe valea paraului Viteul. Apoi afland O Mare Stanca în apropiere, si-a sapat cu o dalta O mica Chilioara în Peretele stancii, cat sa poata incapea. Alaturi, si-a sapat o alta incapere, Paraclis Drept de rugăciune, cum se vede pana astazi. În aceasta stanca sa nevoit cuviosul în placere de Dumnezeu mai mult de 20 de ani.
Ziua si noaptea priveghea la neincetata rugaciune si cugeta la cele dumnezeiesti, postind pana la asfintitul soarelui si dormind foarte putin pe un mic scaun de lemn. Din chilie nu iesea deloc toata saptamana. Mancarea era formata din pesmeti de Pâine, radacini si ierburi, ERA iar lucrul mâinilor vânzare impletirea cosului de nuiele . Duminica savarsea Sfanta Liturghie si se impartasea cu trupul si Sangele Lui Hristos.
În anul 1451, intamplandu-se grabnica moarte un Domnului Tarii, Bogdan Voievod, fiul sau, Stefan, cu greu o scapat de primejdie. Dar auzind de nevointa si Minunile Cuviosului Daniil Sihastrul fiind si in stramtorare grea, un fost calauzit de Duhul Sfant la Chilia lui. Aici poposind cateva zile, si-a cugetele marturisit Cuviosului Si a primit de la el dezlegare de pacate si multe cuvinte mangaietoare, proorocindu-i ca in curand va fi domn al Moldovei .
În primavera anului 1457, Stefan cel Mare, ajungand pe scaunul Moldovei, sa incredintat de implinirea proorociei Sfantului Daniil Sihastrul si de Darul lui Dumnezeu grijă eră Dansul intru. Din anul acela, Cuviosul ia fost marelui domn cel dintâi Sfetnic, duhovnicul si rugator catre Dumnezeu. Adeseori Voievodul poposea la Chilia lui si isi marturisea pacatele, apoi CEREA un cuvant de Folos si nimic nu facea fara rugaciunea si binecuvantarea lui. Iar cuviosul il indemna sa apere tara si crestinatatea de mainile paganilor, incredintandu-l ca de va zidi dupa Fiecare lupta cate o Biserica spre Lauda lui Hristos, în toate razboaiele va birui.
Astfel Ascultand Stefan cel Mare a aparat cu multa vitejie Biserica lui Hristos si Tara Moldovei, castigand 47 de razboaie si inaltand 48 de biserici.
Odata poposind Domnul Moldovei în Chilia Cuviosului, un fost indemnat sa zideasca în apropiere de chilie sa zideasca o manstire de Calugari, intru pomenirea Maicii Domnului, Astfel infiintandu-se Manastirea Putna.

ÎN CARARILE POCAINTEI </
/> Asculta mai multe audio Diverse

Share on Facebook

MULTUMIM AUTOAREI: Mioara68

http://strajeriiortodoxiei.blogspot.com/

Share on Facebook

MULTUMIM AUTOAREI: MIOARA68

Share on Facebook

Cuviosul parintele nostru daniil sihastru a fost unul din cei mai mari sfinti pe care i-a odraslit pamantul Moldovei, mare dascal al pustiei si povatuitor al calugarilor.
Acest sfant al neamului nostru s-a nascut intr-o familie de oameni saraci de pe mosia manastirii Sfantul Nicolae din Radauti, la inceputul secolului al XV-lea, primind din botez numele de Dumitru. Niciodata nu lipsea de la biserica, nici nu se juca asemenea cu ceilalti copii, nici nu cauta odihna si mancare, ci mereu se ruga, si intru toate asculta pe parinti.
Cand a vea varsta de zece ani, fiind dat sa invete carte in manastirea Sfantul Nicolae din Radauti copilul Dumitru, desi tanar cu varsta, s-a dovedit batran cu intelegerea. Caci in putina vreme a deprins Ceaslovul si Psaltirea pe de rost, precum si nevointa cea duhovniceasca, adica rugaciunea cea de taina a inimii, postul, smerenia si pazirea mintii de ganduri rele.
Dupa cinci ani de ucenicie s-a facut calugar in aceasta manastire primind numele marelui prooroc si imparat David. Si era intru toate ascultator cuviosilor parinti, avand ca dascal si parinte duhovnicesc pe Sfantul Ierarh Leontie de la Radauti.
Acest tanar monah David era foarte ravnitor in nevointa vietii calugaresti. Cel mai mult iubea linistea, postul si rugaciunea. Zilnic nu gusta nimic pana la asfintitul soareleui, iar uneori postea desavarsit cate trei sau chiar 5 zile si se hranea numai cu legume si ierburi. In ascultare era tacut, bland si tuturor supus, iar la biserica zabovea ziua si noaptea ca o candela mereu nestinsa. Asa nevoinduse cativa ani de zile, cuviosul David s-a facut vas al Sfantului Duh, invrednicindu-se de harul preotiei si al facerii de minuni. Multi bolnavi auzind de minunile ce se faceau prin rugaciunile lui, alergau la smeritul ieromonah David si se vindecau de suferintele lor. Altii veneau sa-I ceara sfat, ca era foarte intelept in cuvant si inainte-vazator, iar altii veneau sa-si marturiseasca pacatele, caci ajunsese duhovnic vestit in partile de nord ale Moldovei.

IN CARARILE POCAINTEI
Asculta mai multe audio Diverse

Share on Facebook

continuare din viata Sfantului Ioan Damaschin

Intorcandu-se Ioan in casa sa, indata si fara zabava a impartit saracilor toata averea sa, care era foarte mare si a liberat pe toti robii sai; iar el s-a dus la Ierusalim impreuna cu Cozma, care a fost ucenic cu dansul si acolo, inchinandu-se sfintelor locuri, a venit in lavra Sfantului Sava si a rugat pe egumen sa-l primeasca ca pe o oaie ratacita si sa-l numere in turma sa cea aleasa.
Primindu-l egumenul cu multa dragoste, a chemat pe unii din frati, vrand sa-l incredinteze unuia dintre ei pentru ucenicie, dar acestia au refuzat toti. In cele din urma, a chemat un batran oarecare, simplu cu obiceiul, avand insa multe cunostinte si osardie; acesta nu s-a lepadat a fi povatuitorul lui Ioan.
O data, vrand batranul sa ispiteasca ascultarea si smerenia lui Ioan, a adunat o multime de cosnite, caci acela era lucrul mainilor lor, si a zis catre Ioan:
- Am auzit, fiule, ca in Damasc se vand cosurile cu mai mare pret decat in Palestina si noi avem in chilii multe nevoi de implinit, precum singur vezi; deci, ia cosnitele acestea si te du degraba la Damasc, de le vinde acolo. Dar cauta sa nu le vinzi cu pret mai mic decat cel randuit. Atunci a randuit batranul pret mare cosnitelor, indoit mai mult decat se cuvenea. Ascultatorul cel adevarat nu s-a impotrivit nici cu cuvantul, nici cu mintea, nici nu a zis ca nu-s vrednice cosnitele de un asemenea pret, nici ca este cale prea departe; nici n-a grait in sufletul sau: “ ma rusinez a ma duce in cetatea Damascului, in care odinioara am fost cunoscut tuturor ca stapanitor slavit”. Luand binecuvantarea parintelui, indata a luat cosnitele in spate si s-a dus la Damasc. El umbla prin cetate in haine proaste si rupte, vanzand in targ cosnitele sale.De vroia vre-un om sa cumpere o cosnita din acelea, intreba cat costa, apoi auzind un pret ca acela de mare, il batjocorea si radea de el. Altii il mustrau si il ocorau, pentru ca fericitul Ioan nu era cunoscut de toti, de vreme ce era imbracat cu haine proaste. Cel care odinioara purta haine tesute cu aur, acum si fata ii era schimbata de post si obrazul si frumusetea vejtejia.
Un oarecare cetatean l-a cunoscut cine este acesta; i-a dat pretul cel oranduit de staretul sau pe toate cosnitele; dar nu ca-i trebuiau lui cosnitele, ci s-a milostivit spre un om acela, care dintru atata slava si bogatie a ajuns pentru Dumnezeu intru atata smerenie si saracie. Ioan, luand pretul pe cosnite s-a intors la cel trimis, ca un biruitor de la razboi, aruncand la pamant pe potrivnicul diavol si, impreuna cu dansul, mandria si marirea desarta prin ascultare si prin smerenie.

Toate insemnarile despre sfantul Ioan Damaschinul au ca sursa:
Vieti de sfinti alesi
Din luna decembrie

Urmeaza viata Sfantului Daniil Sihastrul de la Voronet

PARACLISUL MAICII DOMNULUI CANTARILE 7,8,9, CUVINESE CU ADEVARAT
Asculta mai multe audio Diverse

Share on Facebook

Cetatea Damascului din Siria a odraslit pe Ioan Damaschin din parinti credinciosi si de bun neam, a caror dreapta credinta in Dumnezeu le-a fost mult mai scumpa decat aurul. Acea vreme era cumplita, caci saracinii robisera partea aceea, luand cetatea slavita, facand multa rautate crestinilor, pe unii omorandu-i, iar pe altii vazandu-i in robie, incat pe nimeni nu lasau sa slaveasca pe Hristos pe fata.
Atunci, parintii lui Ioan Damaschin, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu fiind acoperiti, au fost paziti intregi, cu sanatatea si averea, pastrand intreaga credinta. Pentru ca le daduse lor Preabunul Dumnezeu a afla dar inaintea saracilor, precum odinioara a avut Iosif inaintea egiptenilor si Daniil inaintea sirienilor.
Deci, nu opreau raucredinciosii agareni, pe parintii sfantului a crede in Hristos si a preamari pe fata preasfant numele Lui. Ba, chiar, au pus judecator al cetatii pe tatal lui Ioan si stapanitor peste ispravniciile poporului. Iar el, fiind intr-o fericire ca aceea, mult bine facea fratilor celor de o credinta, pe cei robiti rascumparandu-i, pe cei inchisi prin temnite liberandu-I de prin legaturi si izbavindu-I de la moarte si dand mana de ajutor celor ce patimeau in necazurile cele mai mari.
Astfel, erau in Damasc parintii cuviosului, in poporul agarenilor, ca o facile in intuneric, ca o samanta in Israil si ca o scanteie in cenusa, paziti de Dumnezeu , ca asa sa iasa dintre dansii faclia cea aprinsa a Bisericii lui Hristos, adica Ioan Damaschin. L-au nascut fara piedica pe fiul lor prin botez, numindu-l cu numele darului de Ioan.
Crescand pruncul, parintele lui se ingrijea pentru dansul sa-l creasca bine si sa-l invete nu obiceiurile saracinilor, nici vitejiile cele ostasesti, nici vanarea fiarelor, nici altfel de mestesug omenesc; ci blandetea, smerenia, frica de Dumnezeu, cum si intelegerea dumnezeiestilor scripturi. Tatal sau se ruga cu sarguinta, sa-i trimita un om intelept si binecredincios, ca sa-i fie fiului sau bun invatator si propovaduitor spre faptele cele bune.

Psalmul 110
Asculta mai multe audio Diverse

Share on Facebook

Deci, fiind auzit de Dumnezeu, o dorea Ceea ce dobandit, intr-acest chip: barbarii de ingrijire erau în Damasc, Iesind adeseori pe mare si pe uscat, în Părţile cele de primprejur, robeau pe crestini si, ducandu-i la Cetatea lor , PE UNII II, vindeau in targuri , iar pe altii ii ucideau cu Sabia. Sa intamplat ca odata prins AU ONU monah oarecare, cinstit cu chipul, dar mai cinstit cu sufletul, cu Numele Cozma fiind vandut in targ impreuna cu altii. Iar cei ce aveau sa fie taiati cu Sabia, cazand la picioarele monahului aceluia, il rugau cu lacrimi, ca si el sa se roage lui Dumnezeu pentru Sufletele lor. Saracinii CE vazand inchinaciunile le făceau catre Monah l-au intrebat pe monah cu ce cinste si o dregatorie fost cinstit de crestini, în Patria sa?
  Cu lacrimi raspuns monahul ONU:
  -N-am avut nici un fel de dregatorie, nici cu cinstea preotiei n-am fost cinstit, ca sunt netrebnic numai Monah.
  Statea acolo departe, tatal lui Ioan, de ingrijire vazand Batran PE Plangand si dupa haina cunoscandu-l ca este monah, sa apropiat de Dansul, mangaia vrând Al în necaz si ia spus:
  -Pentru ce Plangi omule a lui Dumnezeu, de parasirea lumii acesteia de ingrijire de de mult te-ai lepadat si ai murit pentru ea, CIP Precum te cunosc dupa.
  -Nu plang pentru parasirea lumii acesteia, Căci Precum ai zis, am murit pentru lume si nu bag in seama nimic dintre acestea ce sunt in ea, stiind ca Alta viata mai buna si fara moarte si vesnica este gatita robilor lui Hristos; ci pentru aceasta ma tanguiesc, Căci ma duc din lumea aceasta fara UIF, dupa mostenitor nelasand a mea.
Mirandu-se batranul acela a zis:
  -Tu esti Monah grija te-ai dat pe tine lui Dumnezeu spre pazirea curateniei, iar nu spre Nasterea de fii; deci pentru ce te mahanesti ca n-ai UIF?
  Araspuns Monahul:
  -Nu intelegi stapane, nu graiesc de UIF trupesc, nici despre mostenirea materialnica, ci despre cea duhovniceasca.
  Deci Pentru aceasta plang si ma tanguiesc, CA Precum se mahanesc parintii cei trupesti vietuiesc Cand în insotire si nu lasa FII, asa si eu ma mahnesc ca n-am facut Nici un fiu duhovnicesc, grija sa Ramana dupa mostenitor al meu.

  Auzind Aceste cuvinte, tatal lui Ioan sa bucurat ca a PE Comoara aflat de ingrijire dorea o. Sa dus degraba la domnul saracinilor si, cazand la picioarele lui, la rugat cu sarguinta ca sa-i daruiasca PE Acel Rob; nu ONU fost lipsit de Cererea SA, Căci am sa daruit lui de la Domnul Dar acest.
  Deci Cozma Mare cu PE luand fericitul Bucurie, la dus in casa sa si-l mangaia pe el de patimirea cea rea si indelungata, de ingrijire pe o avut-o, Dandu-am toata indemanarea si odihna; apoi ia zis:
  -Iata ca nu numai libertate Ti-a daruit Dumnezeu, ci si dorinta inimii tale implinit O-o. Pentru ca am acesti copii, unul imi este fiu dupa incendiu, adica Ioan, iar celalt este luat în loc de fiu si este de un nume cu cuviosia ta, pentru ca se cheama Cozma.
  Deci parinte Rogu-te, Invata-i pe dansii intelepciunea ta si obiceiurile cele bune, povatuieste-i spre toate lucrurile cele bune si fa-i pe dansii fii tai duhovnicesti; Naste-i pe dansii Invatatura prin, creste-i blanda prin pedepsire si EI lasa pe după tine mostenitori nefuratei poveste Bogatii cele duhovnicesti.
  Fericitul Batran O primit cu bucurie preamarindu-l pe Dumnezeu.
Si au invatat copii cu sarguinta si cu buna sporire intrecand chiar intelepciunea invatatorului lor.
  Urmeaza
  Mana dreapta o Sfantului Ioan Damaschin-minune dumnezeiasca
 
Psalmul 46
Asculta mai multe audio Diverse

Share on Facebook